1. |
O clipă de tăcere
04:34
|
|||
Momentul ăla-n care toată lumea așteaptă
Să spui ceva cu-adevărat important
După ce ai rostit ultima ta idee deșteaptă...
Nu-ți rămâne acum decât să-l citezi pe Kant...
Ar fi bun-o minune
Dar nicio rugăciune
Nu conține vreo instrucțiune
Despre vreo slăbiciune...
Momentul ăla-n care te pierzi în clișee
Vorbind despre vreme cu un om important.
O mie de cârcei ți se-nconvoaie-n în creier,
Gândul că asta ar putea fi tot e paralizant...
E plină lumea de pioni,
De gentilomi și majordomi,
Chivernisiți și nevoiași,
Provinciali sau din oraș,
E plină lumea de timizi,
De umaniști și androizi,
Toți diferiți și toți la fel
Din China până la Bruxelles,
Despărțiți câteodată doar de-o clipă de tăcere,
Despărțiți de-o clipă de stânjenitoare tăcere...
Momentul ăla-n care întâlnești privirea
Iubirii vieții tale cu care n-ai schimbat un cuvânt
Și te uiți imediat altundeva, și nu te pierzi cu firea,
Dar ocazia ta a cam intrat în pământ...
|
||||
2. |
Hoinar
04:16
|
|||
Noaptea mă plimb pe străzi rătăcite,
În bezna misterelor noastre,
Mă-ntind peste pietre de caldarâm
Și-ncep să-mi închipui contraste...
Siluete ascunse-ntre umbre îmi sorb
Încet oboseala din oase,
Am vise ciudate, plutesc prin văzduh,
Dar viața tot a glod îmi miroase...
Câteodată mă-ntreb pe unde-oi mai fi?
Oi mai semăna vreun pic cu mine?
Oi mai cânta pe stradă prin orașe pustii?
Oi mai dansa ascuns în mulțime?
Buzunarele-s pline de pietre și colb
Și lacrimi abandonate,
Am arbori în suflet și-n cap rădăcini
Ce se-ntind către cer disperate...
Fantoma speranței se plimbă prin parc
Pe aleile indiferenței,
Alungat sunt de oameni, lătrat sunt de câini,
La marginea nonexistenței.
Câteodată mă-ntreb pe unde-oi mai fi?
Oi mai semăna vreun pic cu mine?
Oi mai cânta pe stradă prin orașe pustii?
Oi mai dansa ascuns în mulțime?
După cum vezi, eu sunt neschimbat -
Un hoinar prin lumea largă,
Un călător pierdut pe-un drumeag,
Un titirez ce se-nvârte pe-o hartă...
|
||||
3. |
De dor
04:18
|
|||
Minți înecate-n gânduri
Și-o cafea
Mirosind a soare
Înota
O sută de mii
De kilometri-ntr-o clipă
Fără ca tu să știi...
O dimineață banală,
Fără minuni,
La știri se-nvârteau
Stoluri de minciuni,
Dar nu conta,
Oamenii-s frumoși, spuneai,
Chiar și așa...
Dorul naște vise, imitând
Clipe ideale, ca și când
Totu-ar fi perfect,
Ne-am putea privi în ochi
Fără vreun secret,
Bucurându-ne de tot...
Ochii tăi imenși,
Deschiși ca o carte,
Mereu împietriți
Cu gândul departe…
Abia ne vorbeam,
Îmbrăcați în bezna
De care încă fugeam...
Rostogoleam ore
Peste zi,
Fără nicio țintă,
Ca niște copii…
Acum o sută de ani
Într-o cafenea
De pe Lipscani...
|
||||
4. |
Să fie veselie
03:28
|
|||
Mie
Îmi place să fie veselie,
Viața oricum e-o comedie
Chiar și-atunci când n-ai noroc…
E-o loterie
Plină de haz și ironie,
De necazuri și griji și nebunie,
Perfidă, dar frumoasă foc...
Pământul cu luna dansează
În sincron cu al nostru tangou -
Un mire rotind o mireasă
Când vechiul devine iar nou...
Ne ținem cu toții de-o ață,
Degeaba ne credem eterni,
Ziua de mâine e-n ceață
Și pentru șefi și pentru subalterni...
Unii adună avere
Să aibă cu ce se-ngropa,
Alții consumă plăcere
Pe datorie până or crăpa...
Pahare ciocnite de soartă
Până la fund se golesc,
Timpul pe nimeni nu iartă,
Secundele nu se-nmulțesc...
Râzi acum cât mai e de râs,
Cât nu e de plâns,
Cât e așa cum vrei tu să fie!
|
||||
5. |
Un subiect delicat
03:35
|
|||
În fiecare zi îmi bați la ușă și fugi,
Lasă că știu eu
Că tu ești...
Îți place să mă vezi uitându-mă-ncet după colț...
De ce nu intri
Să stăm la povești?
Te văd printre oameni pe străzi, în mijloc de zi -
Un zâmbet acolo,
O privire aici...
Îți place să te-ascunzi, să râzi de mine-ntorcând
Lumea pe dos
În travesti.
Așteptând să apari
Un cântec ți-am scris.
Ți l-oi fredona
Vreodată-ntr-un vis...
E greu de pus în cuvinte,
Când prieteni se duc e ciudat.
Mintea mea mă tot minte
Că nimic nu e adevărat...
Ai devenit peste noapte un subiect delicat,
Șoptit pe la colțuri,
Bârfit la un pahar.
Absența naște legende, să-mi țină de urât
Și țărmul e un basm
Pentru un marinar...
Și doare ca dracu', și știu că n-am de ales,
Pământul se-nvârte
Indiferent
Și lumea învață să uite destul de ușor -
Ce-a fost a fost,
Prezentu-i prezent...
|
||||
6. |
În gară
03:34
|
|||
Zac amorțit pe o bancă din gară,
Sub stele.
Am oase-nghețate și n-am bani de bilet,
Nici de cafele...
Pe drumuri,
Prin lume…
Nașul m-a condamnat la peron
Fără milă.
M-a prins fumând ascuns în closet
O feștilă...
Oricum nu am unde mă duce,
Nimeni nu m-așteaptă pe peronul altei gări...
Cine are timp de atâtea reguli?
Eu nu prea...
Viața e scurtă și noi trecem zâmbind
Pe lângă ea...
Șeful de post
Zice că peronul nu-i adăpost...
Nu-i prima oară când dorm pe pământ,
Afară…
Ce dacă omenirea s-a civilizat,
Eu sunt tot o fiară...
|
||||
7. |
Obosit
03:04
|
|||
Am două mii de ani de pretenții,
Sunt nemulțumit de istorie,
Dar n-o să-mi pun acum chiloții peste pantaloni...
Prin dulapuri se ascund dizidenții,
Depresivi dup-o falsă victorie,
Minciuna e o sirenă ce cântă pentru afoni...
Sunt obosit,
Știu că ți-am spus
Că-s fericit,
Ei bine, nu-s...
Niciodată nimeni nu e de vină -
Mijloacele scuză oare scopul?
Hei, barman, te rog, un sirop cu venin,
Dar vezi să fie fără cofeină,
Hai mai repede, că vine potopul,
Iar eu nu știu să-not decât în bazin...
Zâmbetele tale sunt acide,
Ale mele sunt pură rutină,
Între noi crește-ncet un mare zid chinezesc.
Tu noaptea visezi piramide,
Eu am o insomnie cretină,
N-am parte nici măcar de-un palat brâncovenesc...
|
||||
8. |
Țara asta
03:56
|
|||
Țara asta e o poveste-n care
Făt Frumos e un pic prea timid,
Iar Zmeul nu poate să facă nicio flotare...
Umblă vorba că Ileana Cosânzeana
S-a-ncurcat c-un fermecător bunic
Și-acum face plajă doar la Copacabana...
S-avem pardon,
Am avut și ghinion,
Ereditar
Avem o gaură în buzunar,
Dar progresăm,
Încet încet toți emigrăm,
Mai bine venetici
Decât argați la bolșevici...
Țara asta e o comedie neagră,
Pinocchio jură că în viața lui n-a mințit,
Dar nasu-i dă o tură de glob și-n fund îl înțeapă...
Hamsterul e rege peste animale,
Zâmbetul său provoacă fiori,
Iar leul nu spune nici miau în fața măriei sale...
Țara asta e o tragedie greacă,
Nimeni nu scapă viu la final,
Dar încă suntem naivi și credem c-o să ne treacă.
Să fim sănătoși,
Ce nevoie-avem de Feți Frumoși?
Dar ce mă fac eu
Dacă nu vreau să
Plec teleleu
Departe de casă?
Învăț să zâmbesc
Iar diseară mă duc la protest…
|
||||
9. |
Încet încet
03:33
|
|||
Odată, de mult, construiam un castel de nisip
Pe malul unui val, fără nici o grijă pe lume,
La ani lumină de lacrima primului rid,
De firele albe ce păreau atunci ficțiune...
Încet-încet, vrem nu vrem, îmbătrânim,
Degeaba înjurăm și bombănim,
Discret, indiferentul metronom
Ne strecoară-n mână un baston...
Încet-încet, oricât de mult ne-mpotrivim,
Oricât ne-am strădui ne rablagim,
Bilet de-ntors nu este în meniu,
Sper să-mi termin cântecelul viu...
Oricine are mai mult de douăzeci de ani
A început deja să se descompună,
La treizeci ești la fel de expirat ca Adam,
După care n-are rost să-ți mai spun - ești un fel de legumă...
Un colț de ochi are fix trei dâre de râs,
Fruntea se miră mereu de câte o știre,
Firele albe buchete-buchete s-au strâns,
Viața se transformă încet într-o amintire...
Propun să nu ajungem niște triști -
Ce-ar fi să ne comportăm de parc-am fi turiști?
Să luăm de păr destinul ăsta fatal
Și să-l transformăm într-un carnaval!
|
||||
10. |
Lumi paralele
04:11
|
|||
Pe podea sunt frimituri de cuvinte
Spuse de fantome ce miros a
Noi, ieri, vag, plagiator.
Umbre se rotesc fără veșminte
Prin camere mânjite de-amintire
Vin, ruj, dans ispititor.
Perna mea începe iar să uite
Ce formă i-au lăsat visele-n dungă,
Duş, cafea, trafic necruţător.
Pauze de câteva minute,
Vorbe aruncate la-ntâmplare,
Fum, job, bârfă, viitor.
Într-o paralelă lume, o umbrelă
Se-apleacă-ncet peste-un şezlong,
Strecurând lumină dintr-o zi senină,
Când apa clocoteşte-n bong...
Viaţa flutură batiste pe peroane,
Dar vagoanele sunt pline de cuşete.
Cuib, ţel, vise, Pavlov Ivan.
Zilele-mi sunt pline de slogane,
Nopţile de întrebări stupide -
Când? Cum? Cine? Simultan.
Nu mă pot feri de-alienare,
Zilnic fac grimase în oglindă -
Râd, plâng, tremur, măscărici.
Şi creditele-mi ţipă-n buzunare,
Îmi las timpanele mereu la uşă,
N-am, n-ai, nu e, nu-s aici...
|
||||
11. |
Origami
04:46
|
|||
Un capăt de hârtie și două mâini
Inventează o lume,
Împăturind oceane, dislocând meridiane
Fără nume...
Cocorii dorm pe-un raft uitat
Încurcându-se-n vise
Cu gust de celuloză și cerneală dintr-o proză
Ce se-nvechise...
Secunde se desfac
În zile cât un veac,
În nopți mâncate de insomnii...
Cuvinte se-mpletesc
Din gânduri ce-amețesc,
Din tot ce nu-mi pot aminti...
Întreaga hart-a lumii s-a transformat
Într-o insulă pustie
Pe oceanul de podele cu covoare-n picățele
De hârtie...
Scrisori netrimise, transformate în flori,
Zac buchete pe masă.
N-ai să știi vreodată că nu ești doar o biată
Cenușăreasă...
|
||||
12. |
Nimic mai mult
05:14
|
|||
Într-o lume fără timp aș fi
O sclipire într-un ochi anonim
Pe vecie,
Nimic mai mult.
O clipă de-aș putea să primesc
În zâmbet să mă desăvârșesc...
Într-o lume fără vorbe aș fi
O tăcere care ar zâmbi
Pentru-o clipă,
Nimic mai mult.
O literă de-aș putea să îmbrac,
În sunet să mă dilat...
Într-o lume fără tine aș fi
O fantomă care ar rosti
O silabă,
Nimic mai mult…
|
Streaming and Download help
If you like Dan Byron, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp